Cadavru gasit in Dambovita - Page 2 - Bârlad Online Forum
Bârlad Online Forum  

Go Back   Bârlad Online Forum > Generalităţi > Life

Reply
 
Thread Tools Display Modes
  #21  
Old 07-21-2011, 22:31
supy's Avatar
supy supy is offline
Senior Member
 
Join Date: Mar 2006
Location: printre ingeri si demoni
Posts: 796
Send a message via Yahoo to supy
Default

Într-o bunǎ zi



Existǎ momente în viaţǎ când te temi de diferite lucruri,cum ar fi:cǎ îţi pierzi locul de muncǎ (de parcǎ,alte locuri de muncǎ nu s-ar mai gǎsi),cǎ îţi pierzi prietenii (de parcǎ,dacǎ ţi-ai fǎcut un prieten,de acum îl ai toatǎ viaţa în preajmǎ),cǎ îţi pierzi iubitul/iubita (de parcǎ,nu ar mai fi persoane de iubit în lumea asta),cǎ nu ţi se va mǎri salariul (de parcǎ,dacǎ ţi se va mǎri,ai şti sǎ-ţi contabilizezi mai bine veniturile şi cheltuielile),cǎ nu vei mai primi zilele de concediu mult aşteptate (de parcǎ,dacǎ ţi s-ar oferi,ai şti sǎ te relaxezi complet,sǎ te odihneşti şi sǎ profiţi din plin de acele zile libere),cǎ nu te iubesc socrii (de parcǎ,te-ai fi cǎsǎtorit cu ei,nu cu persoana de lângǎ tine),cǎ nu te iubesc cumnaţii/cumnatele (de parcǎ,persoanele astea ar fi marii aprobatori şi trebuie sǎ te dai bine pe lângǎ ei pentru a putea trǎi în pace alǎturi de persoana pe care o iubeşti şi faţǎ de care ţi-ai luat angajamentul cǎ-i vei fi alǎturi pânǎ ce moartea vǎ va despǎrţi),cǎ vei primi facturile şi cǎ nu ai cu ce sǎ le plǎteşti (de parcǎ,dacǎ te stresezi vei face rost de bani),etc.
În fiecare zi din viaţa noastrǎ ne stresǎm pentru orice chestie materialǎ sau nematerialǎ,care nu are prea mare importanţǎ iar cu timpul,când vei depǎşi acele momente,vei râde de faţa ta de om crizat.Însǎ,niciodatǎ nu stǎm sǎ ne gândim ce vom face dacǎ vom pierde pe cineva drag: mamǎ,tatǎ,sorǎ,frate.Niciodatǎ nu ne gândim dar de foarte multe ori se întâmplǎ sǎ primeşti un telefon prin care eşti anunţat cǎ cineva drag a trecut în nefiinţǎ.Sunt sigurǎ cǎ multora dintre voi li s-a întâmplat lucrul ǎsta.Cum reacţionezi în cazul ǎsta?Îţi aminteşti cǎ te-ai stresat pentru toate tâmpeniile în fiece zi însǎ,nici o secundǎ pentru clipa ce a sosit:clipa în care trebuie sǎ-ţi iei rǎmas-bun de la cineva drag.Sau poate cǎ nici nu mai gândeşti;poate eşti prins într-o capsulǎ a timpului în care ai impresia cǎ-ţi trǎieşti coşmarul vieţii,cu ochii larg deschişi.Simţi cǎ nici soarele nu mai rǎsare;şi chiar dacǎ rǎsare,nu mai simţi razele arzânde,cǎldura de pe asfalt şi aerul irespirabil;simţi cǎ nu poţi trǎi,nu poţi merge mai departe fǎrǎ acea persoanǎ în viaţa ta,cǎ vrei sǎ faci tot posibilul s-o readuci la viaţǎ sau sǎ treci şi tu în nefiinţǎ pentru a-i fi alǎturi;simţi cǎ ai renunţa la tot ce ai agonisit ani sau zeci de ani pentru a mai prinde mǎcar câteva clipe alǎturi de acea persoanǎ.
Ţi se sfâşie inima de durere,începi sǎ cauţi vinovaţi,poate chiar încerci sǎ te rǎzbuni oarecum pe viaţǎ pentru cǎ ţi-a luat acea persoanǎ însǎ,indiferent ce vei face,n-o vei readuce la viaţǎ.Te îmbraci în negru,plângi continuu,nu mǎnânci,nu dormi,te duci mereu la mormântul sǎu sǎ-i mai vorbeşti despre remuşcǎrile tale,despre durerea provocatǎ de dispariţia sa;revii acasǎ şi cum ai dat cu ochii de pozele cu acea persoanǎ,începi iarǎşi sǎ plângi.Nu trece mult timp şi începe sǎ aparǎ câte o persoanǎ la uşa casei tale care te iscodeşte sǎ îi spui cum te mai simţi şi-ţi dea sfaturi:sǎ nu mai plângi,sǎ strângi pozele,sǎ rǎreşti drumurile la cimitir,etc.Te prefaci cǎ-i vei asculta sfaturile însǎ,abia aştepţi sǎ închidǎ subiectul ǎsta care te doare,te macinǎ şi te face sǎ plângi necontenit.
Pleacǎ musafirul sfǎtuitor şi încerci sǎ te întinzi în pat; nu vrei neapǎrat sǎ dormi ci poate,doar sǎ-ţi mai linişteşti plânsul,suspinele şi oasele ce parcǎ vor sǎ-ţi iasǎ prin piele.Dar de atâta obosealǎ şi durere,adormi…nici bine n-ai adormit cǎ începi sǎ visezi persoana dragǎ care te-a abandonat în lumea asta a regretelor şi suspinelor şi te trezeşti brusc cu ideea cǎ n-a murit,e încǎ în viaţǎ şi tot ce-ai trǎit a fost un vis urât.Îţi arunci privirea în jur şi vezi o candelǎ arzând,pozele acelei persoane peste tot şi hainele negre de pe tine.Simţi nevoia sǎ ieşi,sǎ-ţi mai limpezeşti gândurile şi poate sǎ prinzi curaj de a depǎşi treptat momentul greu ce-ţi umbreşte viaţa.Faci câţiva paşi şi simţi cǎ parcǎ e un pic mai bine însǎ,când sǎ înmulţeşti paşii,te întâlneşti cu o cunoştinţǎ,un prieten sau poate chiar un fost vecin care te opreşte şi te întreabǎ de ce eşti în doliu.Şi o iei de la capǎt,şi-ţi rǎsuceşti pentru a nu ştiu câta oarǎ cuţitul în ranǎ,lacrimile încep iarǎşi sǎ-ţi inunde obrajii şi…s-a dus şi plimbarea ta şi cheful de a merge mai departe.Te întorci acasǎ şi te gândeşti cum sǎ faci pentru a rezista cu acea culoare a hainelor de pe tine toate cele 40 de zile,6 luni sau chiar un an.Mulţi sunt tari şi poartǎ chiar un an doliu însǎ,cei mai slabi sau poate cei mai orgolioşi ori mai înverşunaţi în a nu-şi deschide sufletul mereu,rezistǎ 40 de zile,maxim 6 luni şi apoi revin la haine de diferite culori.Evident cǎ nu se îmbracǎ nimeni în roşu însǎ,dacǎ ai ieşit în altǎ culoare,începe deja “radio şanţ” sǎ te discute cǎ nici bine nu s-a rǎcit cel rǎposat în mormânt cǎ ai şi renunţat la doliu.Nu se uitǎ cǎ poate,ai ceva negru pe tine,un flecuşteţ negru pe care îl ţii cu tine de când acea persoanǎ a decedat.Te saturi şi te scârbeşti de cât de perfidǎ poate fi lumea asta şi te gândeşti cǎ poate persoana dragǎ a nimerit într-o lume mai bunǎ şi cǎ poate acolo e mult mai liniştitǎ şi fericitǎ decât în aceastǎ lume în care nici tu nu prea îţi gǎseşti locul.
Prea multǎ criticǎ,bârfǎ şi bǎlǎcǎrealǎ pentru nepurtarea hainelor negre,ascultarea muzicii sau un râset ori un zâmbet o datǎ la sǎptǎmânǎ sau chiar la lunǎ.Da,vei reuşi sǎ zâmbeşti şi sǎ râzi dupǎ o perioadǎ,dar asta nu înseamnǎ cǎ ai uitat durerea,cǎ nu ai iubit într-atât de mult persoana decedatǎ ori cǎ ai depǎşit momentul acesta negru din viaţa ta,mult prea uşor.Vei zâmbi şi vei râde pentru cǎ sunt gesturi necontrolate;auzi o poantǎ bunǎ sau se întâmplǎ o fazǎ nostimǎ chiar în faţa ta şi fǎrǎ sǎ-ţi dai seama,scapi un zâmbet.Poate cu timpul dispare durerea (intensitatea ei),nu mai plângi aşa des,nu te mai simţi vinovat cǎ nu porţi doliu,cǎ asculţi muzicǎ,dansezi,râzi,te distrezi, dar asta nu înseamnǎ cǎ uiţi persoana.Îţi vei aminti tot restul vieţii data naşterii,data zilei de nume,sǎrbǎtorile petrecute împreunǎ,glumele sale,îmbrǎţisǎrile,zâmbetul,ticurile, mirosul pielii dar,din pǎcate şi data decesului şi a înmormântǎrii.Uneori,de prea mult dor,o sǎ ţi se parǎ cǎ-i simţi atingerea ori îmbrǎţişarea ce parcǎ îţi lua toate durerile sau supǎrǎrile.Orice ai simţi sau indiferent de intensitatea acelor simţiri,un lucru e valabil cât vei trǎi: va fi mereu cu tine oriunde vei merge şi orice ai face.Te simţi liniştit când îl ştii în preajma ta pentru cǎ ştii cǎ aşa nu mai are cum sǎ te pǎrǎseascǎ;din lumea în care a ajuns nu mai are cum sǎ treacǎ în altǎ lume şi sǎ-l pierzi din nou.Şi cu siguranţǎ te încǎlzeşte gândul cǎ te aşteaptǎ atunci când îţi va sosi timpul,sǎ fiţi iarǎşi împreunǎ.
Aşa cǎ,nu-ţi rǎmâne decât consolarea cǎ într-o bunǎ zi vǎ veţi revedea şi începi sǎ-ţi faci planuri: cum sǎ decurgǎ prima discuţie,ce sǎ-i povesteşti însǎ,cred cǎ cel mai bine ar fi sǎ aştepţi sǎ-ţi povesteascǎ ea tot ce are de zis,prin ce a trebuit sǎ treacǎ pânǎ a ajuns în acea lume şi cum e sǎ stai pe acolo şi sǎ vezi pe toţi cei dragi cum te plâng şi te regretǎ.Atunci vei vedea cǎ durerea acelei persoane a fost mult mai mare decât a ta sau a celor ce au plâns-o;pentru cǎ nu e nimic mai dureros şi sfâşietor decât sǎ vadǎ pe cei dragi plângând şi sǎ nu poatǎ sǎ le demonstreze cǎ este acolo,alǎturi de ei numai cǎ nu poate sǎ le şteargǎ lacrimile,nu poate sǎ facǎ nimic pentru a le alina durerea.Îţi va povesti durerea celor de sus: faptul cǎ îi plângem adesea pe cei ce au trecut în nefiinţǎ fǎrǎ sǎ mai ţinem cont cǎ e zi ori noapte; cǎ ne gândim doar cǎ plângându-i,ne vom descǎrca de durere,regrete, remuşcǎri,dorinţe înǎbuşite fǎrǎ sǎ ne gândim şi la faptul cǎ acele lacrimi ale noastre îi ard,îi fac şi pe ei sǎ sufere,sǎ simtǎ durerea,deşi acolo se zice cǎ nu mai simţi nici durere,nici regrete,nici suspine.
Îţi va spune cǎ şi cei din lumea de dincolo simt aceleaşi doruri,şi lor le este dor de zâmbetele noastre,de glumele noastre,de bucuria din ochii noştri.Abia dupǎ acea întâlnire şi abia dupǎ ce vei auzi totul,vei înţelege cǎ noi suntem ca nişte marionete mânuite de un pǎpuşar cu sindromul Parkinson(aşa cum zicea un amic de-al meu).Viaţa îşi are cursul ei: ne naştem în incertitudine,trǎim în incertitudine şi tot în incertitudine murim.Tot ceea ce facem însǎ,se rezumǎ la un singur cuvânt:TRĂIM.Iar pǎpuşarul ne bagǎ scenarii de veselie,tristeţe,uimire,durere şi ne mai picurǎ şi lacrimi dar,dacǎ nu înţelegem rostul scenariilor,ne scapǎ.Uneori ne scapǎ intenţionat,alteori din întâmplare însǎ,pânǎ la acea scǎpare,trebuie sǎ luǎm viaţa în piept aşa cum e ea: cu bune şi cu rele, pentru cǎ numai aşa putem spune cǎ am trǎit.Cu toţii trǎim şi murim însǎ,ceea ce ne diferenţiazǎ pe unii de alţii,este modul în care o facem.
Eu am sǎ trǎiesc frumos,am sǎ zâmbesc,am sǎ prind curaj sǎ pǎşesc în viaţǎ cu dreptul,sǎ vǎd partea bunǎ a lucrurilor indiferent cât de greu va fi;am sǎ râd şi am sǎ mǎ bucur de tot ce îmi este dat sǎ trǎiesc de acum în colo numai de dragul tǎu,Cǎlin-Doru. Pentru cǎ ştiu cǎ nu ţi-a plǎcut niciodatǎ când plângeam sau eram supǎratǎ.Întotdeauna mǎ fǎceai sǎ râd chiar dacǎ uneori mai fǎceai glume pe seama mea.Ştiu cǎ nu-ţi plac plângǎcioşii şi regret cǎ te-am dezamǎgit pânǎ acum.Promit sǎ redevin curajoasa care a luat prima şi ultima bǎtaie de la tata,cu cureaua,în locul tǎu pentru cǎ am vrut sǎ te apǎr(şi aş mai încasa şi acum bǎtaie pentru tine numai sǎ trǎieşti).Voi zâmbi chiar şi atunci când inima îmi va plânge.Voi fi cea care va spune glumele tale şi îi va face sǎ râdǎ pe cei dragi nouǎ,de dragul tǎu.Îţi promit cǎ,în memoria ta,voi face ca totul sǎ fie bine cu ai noştri.Le voi purta de grijǎ aşa cum şi tu le-ai purtat odatǎ şi îmi voi da silinţa sǎ fac totul pentru a le fi lor bine.
Trǎind aşa de dragul tǎu,voi aştepta cu calm,blândeţe şi înţelepciune sǎ vinǎ şi ceasul meu; pentru cǎ vreau sǎ-mi spui durerile tale şi chinul tǎu.Pentru cǎ îmi este foarte dor de chipul tǎu,de tine şi de tot ceea ce ai însemnat tu în viaţa mea,în vieţile noastre ale tuturor celor ce te-am iubit însǎ,n-am ştiut sǎ te pǎstrǎm alǎturi de noi în aceastǎ viaţǎ.Tot ce ştiu însǎ,e cǎ vom trǎi cu tine în preajmǎ,te vei bucura cu noi şi vei plânge cu noi,pânǎ în clipa revederii.
__________________
Sa nu te lasi amagit de un fals sentiment de siguranta...si,nu uita:nu exista infern mai mare decat,o constiinta incarcata!
When my time comes, I want to be buried face down. So that anyone who doesn't like me, can kiss my ass.
Reply With Quote
  #22  
Old 08-10-2011, 09:02
supy's Avatar
supy supy is offline
Senior Member
 
Join Date: Mar 2006
Location: printre ingeri si demoni
Posts: 796
Send a message via Yahoo to supy
Default

Fricǎ de viaţǎ

Întotdeanuna am susţinut cu tǎrie şi am îmbrǎţişat cu drag ideea cǎ nu îmi este fricǎ de moarte pentru cǎ am încredere în Dumnezeu; în mâinile Lui mi-a fost încredinţatǎ viaţa încǎ de când am apǎrut în sânul familiei mele.
Îmi amintesc prea bine cǎ,în urmǎ cu câţiva ani,m-am trezit din somnul de noapte şi i-am spus mamei cǎ am visat cum voi muri – într-un accident de maşinǎ.I-am explicat cǎ nu ştiu cât de cert e acest vis – chiar dacǎ unele vise de-ale mele s-au adeverit- însǎ,nu mi-e teamǎ pentru cǎ va fi mai târziu,când poate voi fi mǎritatǎ şi voi avea şi doi copii.
Anii au trecut, “ocazii” de a suferi de pe urma unui accident de maşinǎ au tot apǎrut însǎ,sunt încǎ vie; nimic grav,nimic care sǎ mǎ schilodeascǎ şi sǎ devin vreo povarǎ pentru cineva drag.M-am cǎsǎtorit,copiii încǎ n-au apǎrut – se lasǎ aşteptaţi,îmi zic de fiecare datǎ,fǎrǎ sǎ mai disper cǎ alte femei au deja copii la vârsta la care am ajuns eu.
Îmi trǎiesc viaţa într-un plictis total,sunt într-o rutinǎ permanentǎ; mǎ aventurez sǎ afirm cǎ m-am înscris în hora monotoniei, o horǎ ce pare sǎ nu mai aibǎ sfârşit.Doar o aniversare a cuiva drag mǎ mai trezeşte la viaţǎ sau un eveniment nefericit în familie mai schimbǎ câte ceva din respectiva rutinǎ.
De curând însǎ,s-a schimbat ceva…mai exact,mi-a fost distrusǎ ideea cǎ voi muri aşa cum visasem.Hmm,când va fi sǎ mor,peste zeci de ani poate,voi muri de-o boalǎ tâmpitǎ.Am citit mult despre ea,nu e ceva prea grav,nu e ceva contagios…e una din bolile care te ucid încet,în funcţie de câtǎ rǎbdare ai şi de cât de mult te pǎstrezi.Ciudat e cǎ, e o boalǎ cu care m-am nǎscut dar care s-a declanşat în urmǎ cu un an.Abia atunci şi-a fǎcut simţitǎ prezenţa iar,anul acesta mi-a mai dat câteva bobârnace ca sǎ merg la medic pentru investigaţii.
Nu m-am alarmat şi n-am vrut sǎ cred diagnosticele puse de un medic; am fost la al doilea ,mi le-a confirmat însǎ,tot nu mǎ alarmez.Nici mǎcar veştile astea n-au reuşit sǎ mǎ scoatǎ din rutinǎ,din hora monotoniei în care,ce-i drept,n-am visat cǎ voi ajunge.
M-au fǎcut totuşi sǎ meditez mai mult asupra unor aspecte nu prea bine conturate pe parcursul vieţii mele de pânǎ acum.În urma meditaţiei profunde şi a câtorva nopţi dormite doar fragmentat,am tras câteva concluzii: nu ştiu cum e sǎ trǎiesti din plin,nu ştiu cum e sǎ simţi cǎ viaţa tresaltǎ în jurul tǎu,nu ştiu cum e sǎ simţi fericire şi împlinire mai mult de câteva secunde.
Îmi doresc sǎ mǎ întorc în timp,sǎ-mi trǎiesc altfel viaţa ce am trǎit-o pânǎ acum… sǎ fac în aşa fel încât sǎ mǎ bucur de fiecare clipǎ şi s-o trǎiesc ca şi cum ar fi ultima.Sǎ ies în cluburi,sǎ ies la plimbǎri nocturne,înconjuratǎ de familie,prieteni şi voie bunǎ.Sǎ înţeleg ce înseamnǎ cu adevǎrat distracţie,sǎ am amintiri amuzante,mǎcar câte una în fiecare an.Ştiu cǎ nu se poate sǎ retrǎiesc.Va trebui sǎ fac ceva în sensul ǎsta,va trebui sǎ trǎiesc de acum în colo aşa însǎ,e târziu… am responsabilitǎţi,rǎspunderi, preocupǎri mature şi rutinǎ.
Acum e târziu pentru asta,mi-e fricǎ sǎ trǎiesc.În plus,mǎ gândesc cǎ peste zece ani va trebui sǎ îmi fac operaţia care sǎ-mi mai lungeascǎ viaţa cu încǎ câţiva ani,apoi o voi face pe a doua care-mi va da şanse sǎ-mi cunosc nepoţii,ca apoi sǎ mor stupid într-o noapte,în somn.
De ce mǎ gândesc atât de departe?Cum adicǎ sǎ-mi cunosc nepoţii?Ce rost ar avea în primul rând sǎ am copii?Dacǎ voi avea copii,mǎcar unul din ei va moşteni boala asta tâmpitǎ;pentru ce sǎ-i chinui?!Parcǎ m-am gândit prea departe!Poate nici soţul meu nu mǎ va mai suporta,poate nici familia,pentru cǎ n-am voie sǎ mǎ enervez,n-am voie sǎ plâng,sǎ depun prea mult efort şi multe alte chestii încadrate la categoria grea <<n-ai voie>>.
Cine-i obligat sǎ mǎ menajeze la nesfârşit sau pânǎ o sǎ-mi vinǎ sfârşitul?Deja, o parte din cei ce au aflat,au început sǎ nu mai vorbeascǎ în contradictoriu cu mine,sar sǎ mǎ ajute cu unele treburi – deşi,le pot face prea bine şi eu pentru cǎ nu depun prea mult efort-, toţi au început sǎ se schimbe şi sǎ se uite la mine de parcǎ le-ar fi milǎ sau parcǎ ar regreta unele mici conflicte între noi!Nu vǎ mai purtaţi aşa!Mǎ deranjeazǎ cumplit,mǎ enerveazǎ la culme!Purtaţi-vǎ cum v-aţi purtat şi pânǎ acum cǎ nu mor mâine.Am zeci de ani de trǎit!
Nici cei ce vor citi aceste rânduri nu vreau sǎ se întristeze.Vreau doar sǎ înţelegeţi cu toţii cǎ viaţa trebuie trǎitǎ din plin,fǎrǎ nici mǎcar o zi irositǎ!Faceţi-vǎ cât mai mulţi prieteni de încredere, ieşiţi în cluburi, mergeţi în excursii, distraţi-vǎ la maxim, luaţi totul aşa cum este fǎrǎ sǎ vǎ agitaţi prea mult,zâmbiţi în orice zi,simţiţi natura şi beneficiile ei,admiraţi frumosul,imortalizaţi orice moment al vieţii voastre.Faceţi toate lucrurile astea pentru cǎ mai târziu, poate fi prea târziu.Când eşti cǎsǎtorit trebuie sǎ faci totul în funcţie de cel de lângǎ tine şi poate unul din lucrurile de mai sus îţi va fi îngrǎdit, nu vei mai putea sǎ faci prea multe.
Faceţi-vǎ un rost în viaţǎ ,câştigaţi-vǎ existenţa dar îmbinaţi întotdeauna utilul cu plǎcutul.Va ieşi ceva bun din toate astea,cu siguranţǎ…şi nu veţi ajunge sǎ vǎ întrebaţi ca mine, ce aţi fǎcut cu viaţa voastrǎ.Şi,încǎ ceva: nu vǎ faceţi planuri niciodatǎ şi nu vǎ fixaţi limite!Trǎiţi fǎrǎ reguli!Veţi avea numai de câştigat!
__________________
Sa nu te lasi amagit de un fals sentiment de siguranta...si,nu uita:nu exista infern mai mare decat,o constiinta incarcata!
When my time comes, I want to be buried face down. So that anyone who doesn't like me, can kiss my ass.
Reply With Quote
  #23  
Old 10-15-2011, 19:00
AIWA's Avatar
AIWA AIWA is offline
Senior Member
 
Join Date: Aug 2005
Posts: 2,663
Default

"....Acum e târziu pentru asta,mi-e fricǎ sǎ trǎiesc...."
Eu nu cred ca e frica! Din ce spui tu e mai mult monotonie! E poate si frica dar e frica de a iesi din monotonie!
Ridica capul si priveste cu speranta ziua de maine!Inca nu ai ajuns la varsta pensionarii!
__________________
Unii oameni ar prefera mai degraba sa moara decit sa gindeasca. Si asta si fac ,viata o demonstreaza zilnic - Bertrand Russel
Aiwa-omul cu CTC-ul pentru ca prefer sa gresesc singur decat ajutat de altii !!! Dar nu uit ca atunci cind ma bazez pe cel mai bun prieten, el este primul ce ma dezamageste !!
"In viata e ca in WC: rahatul pluteste la suprafata.-SirAlexIce"
Reply With Quote
  #24  
Old 11-18-2011, 20:06
supy's Avatar
supy supy is offline
Senior Member
 
Join Date: Mar 2006
Location: printre ingeri si demoni
Posts: 796
Send a message via Yahoo to supy
Default

Inca nu dar,ma apropii vertiginos! Multumesc pentru vorbele bune si imi cer scuze ca raspund cu atata intarziere!
__________________
Sa nu te lasi amagit de un fals sentiment de siguranta...si,nu uita:nu exista infern mai mare decat,o constiinta incarcata!
When my time comes, I want to be buried face down. So that anyone who doesn't like me, can kiss my ass.
Reply With Quote
  #25  
Old 06-05-2012, 08:56
supy's Avatar
supy supy is offline
Senior Member
 
Join Date: Mar 2006
Location: printre ingeri si demoni
Posts: 796
Send a message via Yahoo to supy
Default

Azi ai fi implinit 27 de ani...dar,nu vei sti niciodata ce ar mai fi fost la aceasta varsta!Hmm...ai fi avut aproape 2 ani de joaca,zambete,ras,pupici,imbratisari si gangureli din partea fiicei tale.Ai fi asistat la nazbatiile pe care le face,ai fi vazut prima ei cazatura,primul ei asalt asupra "muntelui" de jucarii...ai fi trait toate astea dar,nu vei sti niciodata cum e la 27 de ani!Eu am implinit varsta asta cand tu deja aveai 4 luni de cand erai "dincolo" deci,nu-mi aduce aminte de nimic placut....a fost prima aniversare fara tine!R.I.P. fratioare!Te vom "sarbatori" in inimile noastre!
__________________
Sa nu te lasi amagit de un fals sentiment de siguranta...si,nu uita:nu exista infern mai mare decat,o constiinta incarcata!
When my time comes, I want to be buried face down. So that anyone who doesn't like me, can kiss my ass.
Reply With Quote
  #26  
Old 07-15-2012, 08:05
supy's Avatar
supy supy is offline
Senior Member
 
Join Date: Mar 2006
Location: printre ingeri si demoni
Posts: 796
Send a message via Yahoo to supy
Default

Sambata, 21.07.2012 ora 10:30,in cimitirul Eternitatea din Barlad va avea loc comemorarea a 2 ani de la cumplita trecere in nefiinta a celui ce acum odihneste printre ingeri Banceanu Calin-Doru.Toti cei ce l-au cunoscut(prieteni,fosti colegi de scoala generala si liceu) si doresc sa fie prezenti la acest eveniment,sunt asteptati la cimitir in fata capelei.
__________________
Sa nu te lasi amagit de un fals sentiment de siguranta...si,nu uita:nu exista infern mai mare decat,o constiinta incarcata!
When my time comes, I want to be buried face down. So that anyone who doesn't like me, can kiss my ass.
Reply With Quote
Reply


Currently Active Users Viewing This Thread: 3 (0 members and 3 guests)
 
Thread Tools
Display Modes

Posting Rules
You may not post new threads
You may not post replies
You may not post attachments
You may not edit your posts

BB code is On
Smilies are On
[IMG] code is On
HTML code is Off
Forum Jump

Similar Threads
Thread Thread Starter Forum Replies Last Post
Gandul - Vacaroiu: Nici la registratura la Cotroceni nu am gasit pe nimeni pentru a lasa decizia de suspendare djlyon Mini revista presei 0 04-20-2007 09:14
Au gasit-o pe mama lui Popeye!!! djlyon Fun 1 02-22-2006 22:13
EvZ - Talharii bucuresteni au gasit o noua metoda de atac: "somnul" djlyon Mini revista presei 0 02-18-2006 07:58


All times are GMT +3. The time now is 04:38.


Powered by vBulletin® Version 3.7.0
Copyright ©2000 - 2019, Jelsoft Enterprises Ltd.
Copyright © 2005 ONLINE CONTENT FACTORY SRL. Toate drepturile rezervate.
Page generated in 0.05678 seconds with 11 queries [Server Loads: 0.17 0.33 : 0.32]