Inmultirea pestilor Killie

[Adrian]

Înmultirea pestilor Killie

În natura killie sunt adaptati la biotopurile lor în care alti pesti nu pot supraietui. În particular multe specii supravietuiesc în zone unde helesteele seaca pe toata perioada sezonului uscat. Pentru a reusi reproducerea acestor specii pasionatii trebuie sa mimeze aceste conditii în acvariul lor. Unele specii de killie icreaza în plante în apropiere de suprafata apei, unii prefera sa icreze spre profunzimea apei altii icreaza si la suprafata si pe fundul bazinului; alti killie au nevoie de un substrat pentru pentru icrare iar unii chiar icreaza disparând complet în substrat. Perioadele si conditiile de dezvoltare a icrelor variaza foarte mult. Unele se dezvolta în apa altele necesita o perioada de uscare partiala. Unele necesita doar o saptamâna pentru dezvoltare altele mai mult decât un an si jumatate. O caracteristica a comportamentului pestilor killie este faptul ca ei depun zilnic o cantitate mica de icre. Pornind de la comportamentul lor la icrare killie se pot împarti în trei categorii: icratori în plante (de suprafata si de fund), icratori în substrat si cei ce icreaza afundându-se în substrat.

Icratorii în plante

Ei îsi lasa icrele fie în plantele de suprafata fie pe cele aflate la fund. Multe genuri sunt incluse aici ca si Aphyosemion (majoritatea), multi Fundulopanchax, Aphanius, Aplocheilus, Epiplatys, Pachypanchax, Fundulus (majoritatea) si Riulus (exceptie Riulus stellifer). În acvariu sunt câteva tehnici care se pot utiliza pentru icrarea acestor pesti.

Metoda smocului

Cea mai populara metoda este utilizarea unui smoc facut din fibre artificiale 100% acrilice. Pestii îsi vor depune icrele pe fibre. Este gresit a se utiliza fibre organice deoarece acestea se deterioreaza în apa. Culoarea smocului nu prea are nici o importanta desi unii crescatori afirma ca pestii lor prefera anumite culori. Culorile întunecate, în particular verdele închis este adesea utilizat. În toate cazurile este indicat sa fierbem smocul. Construirea smocului nu este dificila. O pluta de 1,5” diametru si ¾ -1 inch grosime este utilizat pentru ca smocul sa pluteasca. Un sant mic este taiat pe toata circumferinta dopului. Apoi fibrele sunt înfasurate de 30-50 de ori în jurul unei piese rigide de carton sau a unei carti. Diametrul înfasurarii trebuie sa fie aproximativ egal cu circumferinta dopului. Câteva fire sunt taiate si trecute printre fibrele înfasurate si se leaga la capete. Toata lucrarea este apoi atasata de dop si se ajusteaza distributia uniforma a fibrelor în jurul circumferintei. În final fibrele sunt taiate în partea opusa dopului fiecare fir atârnând individual. Acest tip de ghem este cel mai bun si usor de cercetat, ca si ghemul construit prin formarea unui manunchi de fibre cu funda la capat.Pentru icratorii de fund, ghemul este facut simplu prin simpla creere a unei funde fara pluta. Când este bine îmbibat cu apa acest ghem se scufunda singur.

Pentru înmultire ghemul este plasat în acvariul de mentinere. Obisnuit, acvariul de înmultire este lipsit de substrat pentru ca multi Killie prefera sa-si depuna icrele în substrat. Deoarece multe specii de Killie îsi depun icrele atât în ghemuri plutitoare cât si de fund se pot utiliza ghemuri cu fire lungi care se întind de pe fundul acvariului.

Recoltarea icrelor, incubatia si puii

Metoda incubarii icrelor în apa

La fiecare 2 sau 3 zile ghemul trebuie sa fie scos din apa si icrele recoltate. Apa în exces va fi înlaturata printr-o stoarcere usoara a ghemului si apoi se pune într-un prosop absorbant. Dupa câteva minute ghemul este gata. Examinarea se face la o lumina puternica. Un container de plastic cu apa curata din bazinul de reproducere se poate utiliza pentru incubarea icrelor. Un preventiv contra Saprolegniei ca si Acriflavina se adauga. Adesea icrele se dezvolta si ramân curate fara a utiliza un bactericid dar putina precautie nu strica. Icrele se colecteaza de pe ghem cu o penseta sau cu degetele prin smulgerea cu atentie de pe ghem apucandu-le dinspre în spate spre în fata. Icrele noi pot fi prea moi pentru a fi recoltate si de aceea se lasa câteva ore pentru a se întari. .În aceasta situatie ghemul trebuie reintrodus în tancul de icrare pentru câteva ore. Icrele neclare, opace si icrele sparte trebuie înlaturate deoarece sunt nefertile si vor fi atacate de bacterii. Icrele clare se pun in cutia de incubare. Se examineaza zilnic si fiecare icra infectata va fi eliminata. Icrele fertile devin închise la culoare treptat pâna ce forma embrionului este clara, cei mai proeminenti fiind ochii. Veti putea auzi la crescatorii de pesti Killie expresia de ”ochi deschisi” ceea ce înseamna gata de eclozare. Icrele majoritatii pestilor Killie icratori în plante ies între 10 si 21 de zile de la colectare. Puii sunt mutati apoi într-un acvariu mic de crestere. Apa trebuie sa aiba aceeasi compozitie chimica si temperatura în bazinul de crestere ca si-n bazinul de eclozare. Aerarea si filtrarea sunt recomandate dar nu esentiale. Prima hrana va fi Artemia eclozata sau viermii micro. Multi acvaristi adauga o mica cantitate de sare în acvariul de crestere care blocheaza înmultirea bacteriilor si permite alevinilor de Artemia sa traiasca mai mult. Precautia este necesara evitând a se pune prea multa sare ce poate ucide puietul. Daca puietul iese din icre la date diferite mai multe acvarii de crestere sunt necesare pentru ca puii din acelasi bazin sa aiba aceeasi marime. Pestii mari au tendinta de „a-i privi” pe cei mici ca pe o potentiala hrana.

Metoda evaporarii

În anumite ocazii icrele apar ca având „ochii deschisi” si totusi nu ies. Daca-i lasam în aceste conditii embrionii probabil vor muri iar icrele vor deveni gri-cenusii. În aceste conditii este recomanadabil ca icrele sa fie fortate sa iasa. Aceasta se poate face prin introducerea lor într-o fiola (eprubeta) umpluta ¼ cu apa. În unele cazuri simpla miscare în jurul suportului a eprubetei determina iesirea puilor, posibil din cauza agitarii. În situatia în care nu ies spargerea unei icre poate creste cantitatea de dioxid de carbon si implicit iesirea puilor. O alternativa este plasarea în bazin a unei cantitati de hrana în descompunere dar în acest caz puietul trebuie mutat imediat dupa eclozare altfel vor deveni victimele poluarii. O alta metoda este plasarea în bazin a unei cantitati mici de viermi micro în containerul de eclozare. Si aceasta metoda ca si celelate doua metode va forta iesirea puilor din icre.

O alta problema apare atunci când icrele ce au fost fertile devin stricate adica devin opace. Când aceasta se întâmpla multi pasionati utilizeaza ca alternativa o metoda de stocare a icrelor numita metoda evaporarii. Icrele sunt plasate pe turba umeda (unii utilizeaza un burete). Turba este plasata (dupa fierbere si racire) într-un container cu un capac ce se închide bine iar icrele ce sunt desprinse de pe ghem se pun pe suprafata turbei. Turba trebuie sa fie complet umeda si este necesar ca din când în când sa fie umezita. Icrele albe stricate se vor elimina zilnic. Aceasta metoda va determina o dezvoltare în timp mai lunga a icrelor comparativ cu cea a incubarii în apa dar ea uneori merge când cea standard da gres. Icrele care sunt stricate au putine sanse de a le infecta pe cele bune. Un alt avantaj al acestei metode este faptul ca icrele se dezvolta simultan si eclozarea va avea loc în masa permitând obtinerea unui numar mare de pui de marimi identice.

Metoda depunerii permanente

O alta metoda de înmultire a icratorilor în plante este cea utilizata de natura, se lasa pestii sa icreze în bazin apoi când puii apar se scot afara si se cresc. Multe specii de Aphyosemion si specii ca si Epiplatys annulatus au fost înmultite în acest mod. O alta alternativa este mutarea parintilor într-un alt acvariu de icrare dupa o perioada potrivita, permitând puilor sa iasa din icre si sa creasca în bazinul original.Când utilizam aceasta metoda este cel mai bine sa utilizam un acvariu mare de 10 galoane sau mai mult. Acvariul trebuie sa fie bine plantat (des) de sus pâna jos. La suprafata este bine sa avem o densitate mare de plante pentru pui. Aceasta metoda nu produce întotdeauna un numar mare de pui dar cei ce supravietuiesc sunt foarte robusti. Aceasta metoda are si avantajul de a avea un acvariu splendid fara a necesita recoltarea icrelor. Multi prieteni Europeni utilizeaza aceasta metoda exclusiv, insistând asupra faptului ca puii rezultati sunt de departe de o mai mare calitate comparativ cu cei crescuti utilizând alte metode.

Metoda icrarii în turba

Pentru multi ani metoda utilizarii turbei ca mediu de icrare s-a crezut ca este viabila doar pentru icratorii în sol. Multi acvaristi totusi au observat ca multe specii de Killie neanuale sunt gata sa icreze într-un substrat de turba..Este foarte simplu sa se culeaga turba si sa se puna într-o punga de plastic(înainte îndepartând excesul de apa) si apoi asteptând 3 sau 4 saptamâni pâna ce turba va fi reintrodusa într-o apa veche. Puii vor iesi frecvent în numar mare.


Colectarea icrelor, incubarea si puii

Sunt numeroase metodele prin care icrele pot fi separate din nisipul de siliciu, margelele de sticla sau cojile de nuca sparte. Metoda cea mai comuna este prin agitarea viguroasa a mediului ceea ce va face ca icrele sa se roteasca liber în apa. O plasa fina este introdusa prin apa si plimbata în forma cifrei 8 astfel prinzându-se icrele din apa. Aceasta procedura se repeta de mai multe ori pâna când majoritatea icrelor sunt colectate. Este cel mai bine ca icrele sa fie introduse într-o tava cu apa ce contine un preventiv împotriva fungusului înainte de a fi plasate în turba pentru incubare. Icrele sunt incubate în apa pentru câteva zile pentru a se putea elimina toate icrele care nu sunt fertile sau pe cele deja contaminate de Fungus. Când aceasta perioada scurta de incubare în apa este completa, o mâna plina de turba este fiarta si clatita de mai multe ori. Turba racita este apoi pusa într-un prosop si stoarsa pentru a se elimina surplusul de apa. Turba trebuie sa ramâna umeda dar nu prea uda pentru ca mai târziu dupa punerea icrelor se va mai stoarce apa din ea. Icrele sunt scoase din tava si puse în turba având grija sa le repartizam uniform. Turba este pusa apoi într-un sac de plastic si sigilata pentru perioada de incubare prescrisa pentru specia în cauza. Pentru mai multe specii de Nothobranchius aceasta perioada este cuprinsa între 60-75 de zile (vezi tabelul).

Daca utilizam turba ca si mediu de icrare, ea este simplu scoasa afara cu o plasa fina, încet stoarsa si pusa între 2 coli subtiri de ziar. Dupa câteva ore, ziarul va absorbi umiditatea din turba. Turba se pune apoi într-o punga de plastic si se sigileaza. Stocarea poate avea loc între 700 si 750 F, unii crescatori ai genului Nothobranchius prefera incubarea icrelor aproape de 800 F. Temperatura prea ridicata (peste 800 F) va avea un efect negativ si din nici o icra nu vor rezulta pui.

Când data prescrisa soseste sau când dezvoltarea embrionilor este vizibila în majoritatea icrelor, eclozarea este obtinuta doar prin simpla punere a turbei într-o tava cu adâncime mica sau într-un bol. Apa trebuie sa fie moale si cât mai aproape de proprietatile chimice necesare pestilor care urmeaza sa iasa. O eclozare uniforma poate fi stimulata printr-o agitatie viguroasa a apei sau/ori prin adaugarea unei mici cantitati de mâncare uscata sau lichida. Multi pasionati utilizeaza viermii micro pentru a forta eclozarea, dupa cum a fost mentionat anterior.

JoeRicco a aratat ca este posibila grabirea dezvoltarii icrelor la anuali, în special la genul Nothobranchius. Icrele se pun în apa si se incubeaza la o temperatura de 800 F, pâna ce embrionii se vad clar. Din acest punct icrele sunt stocate în turba si li se ofera o perioada de „seceta” între 3-6 saptamâni. Dupa perioada de seceta turba si icrele urmeaza metodele uzuale. Puii rezultati sunt perfect sanatosi. Este posibil ca prin aceasta metoda sa scurtam mult perioada de incubare dar multe icre se vor strica în timp, iar numarul puilor obtinuti este mai mic decât în cazul metodei de stocare uzuala.

Imediat ce icrele au eclozat, puii încep imediat sa se hraneasca cu microorganismele prezente în apa. Curând Artemia eclozata le poate fi oferita. Cresterea puilor este rapida. Într-un timp scurt puii trebuie mutati într-un bazin de crestere mai mare. În 2-3 saptamâni ei sunt capabili sa se hraneasca cu Artemia sau cu Daphnia strecurata. Si viermii Tubifex tocati sunt bineveniti. Aproape fara exceptie în 6-12 saptamâni puii ajung la maturitate... femelele se umplu cu icre, masculii se lupta si ciclul natural reîncepe.

Scufundatorii în turba

Probabil cel mai fascinant si unic comportament la icrare dintre toti Killie este prezent la speciile Sud Americane anuale din genurile Cynolebias si Pterolebias. Comportamentul lor este unic, perechile îngropându-se complet în solul de pe fund cât timp dureaza procesul de icrare. Acesti pesti sunt cu adevarat specii anuale cu icre capabile sa supravietuiasca la sezoane secetoase extrem de lungi. Dezvoltarea icrelor este departe de a fi uniforma; semnificativ în dezvoltarea lor este faptul ca ea poate fi amânata pentru multe luni. Au fost numeroase rapoarte când anumite icre (denumite „icre ramase”) au fost incubate 24 de luni înainte ca dezvoltarea deplina sa aiba loc. Probabil aceasta indica enorma capacitate pe care o au acesti pesti pentru a supravietui la perioade lungi de seceta.

Pregatirea acvariului de înmultire

Cel mai important factor în pregatirea acvariului de înmultire pentru scufundatorii în turba este prezenta unei cantitati suficiente de mediu pentru icrare, atâta cât pestii sa aiba posibilitatea sa se îngroape adânc (profund). Turba desigur este cel mai bun mediu de icrare. Ea trebuie fiarta si clatita înainte de utilizare. Turba trebuie sa acopere întreg fundul acvariului de înmultire. Un bol cu fundul conic de 2 galoane este foarte bun. Fundul conic are o arie mica si necesita mai putina turba decât pentru un acvariu de 3 galoane. Daca un acvariu mai mare este utilizat, un bol putin adânc sau farfurie umpluta cu turba preparata poate fi utilizata. Parintii cauând turba vor icra limitându-se la farfurie sau bol. Acest container poate fi apoi schimbat regulat si icrele colectate fara a deranja parintii.

Scufundatorii în turba icreaza în perechi sau triouri. Multi dintre cei ce înmultesc cu succes aceste specii mentin femelele si masculii separat pentru 4-5 zile apoi îi pun împreuna pentru 2-3 zile.

Colectarea icrelor,incubarea si puii

Colectarea icrelor la scufundatorii în turba este asemanatoare cu standardul icratorilor în substrat. Turba este scoasa afara si pusa între pagini de ziar. Incubarea normala este lunga si lenta la fel ca la icratorii în substrat. Dupa cum s-a mentionat anterior ea poate continua chiar pâna la 2 ani înainte ca icrele ramase sa fie gata de eclozare. Dupa 75-90 de zile turba trebuie sa fie examinata si icrele care arata avansate în dezvoltare vor fi mutate si eclozate. Unele icre prezinta ochii clar definiti în embrion si sunt complet inchise la culoare . Obisnuit icrele ramase clare si translucide înca, pot fi lasate la incubare si vor fi verificate la intervale regulate pe parcursul dezvoltarii lor. Cel mai important sfat caruia trebuie sa-i dam atentie este faptul ca turba trebuie sa fie colectata cu o frecventa de cel putin o data la 2 saptamâni. Daca se tine mai mult în acvariul de înmultire, în turba se vor acumula hrana descompusa si mizerii iar icrele devin victimele poluarii. O turba relativ curata este de mare importanta pentru dezvoltarea cu succes a icrelor la anuali.

Procedurile de iesire a puilor din icre sunt explicate la alti icratori în substrat. Puii sunt relativ mari si pot consuma Artemia eclozata imediat.

Timpi de incubare propusi la icratorii în substrat (în luni)

Acesti timpi sunt doar un ghid calauzitor. Multi factori influenteaza timpii de incubare, incluzând umiditatea, oxigenul, temperatura etc.

Fundulopanchax
batesii 2
filamentosus 3.5
monroviae 2.5
occidentalis 7
preussi 1.5
sjoestedti 2.5
toddi 7
walkeri 2
Austrofundulus
dolichopterus 8
transilis 4
Cynolebias
adloffi 3
alexanderi 2.5
antenori 5
bellottii 6
ladigesi 3
melanotaenia 3
nigripinnis 5
whitei 4
wolterstorffi 4
Fundulosoma
thierryi 2.5
Nothobranchius
furzeri 5
guentheri 2
kirki 3
korthausae 2
melanospilus 3
neumanni 5
orthonotus 6
palmqvisti 3
Pterolebias
longipinnis 6
maculopinnis 6
zonatus 8
Rachovia
hummelincki 6
splendens 7