30.03.2004 - EvZ - Bivolarii sint frati de tata

[djlyon]

Un prieten apropiat al familiei ex-deputatului PSD Gabriel Bivolaru detoneaza o informatie-bomba
Cazurile Gabriel Bivolaru (devalizatorul BRD, lasat sa dispara dupa ce a fost condamnat la 5 ani de puscarie) si Gregorian Bivolaru (liderul MISA, organizatie anchetata si mediatizata intens in ultima vreme) au avut de la inceput ceva ciudat in derularea lor. Parca “mirosind” ceva, “Evz” a folosit cu insistenta sintagma “Bivolarii”. Hotului Gabriel i-a fost asociat permanent “nebunul” Grig. Pe cei doi ii lega parca mai mult decit simpla suprapunere mediatica. Astazi venim cu bomba: un apropiat al familiei lui Gabriel Bivolaru sustine ca desi n-au aratat-o niciodata pina acum, desi ii despart 15 ani (primul are 52, iar celalalt 37), Gregorian si Gabriel Bivolaru sint frati! Ei sint nascuti de mame diferite, dar au acelasi tata. In aceste conditii, diversiunea pusa la cale de actuala putere pare si mai evidenta: sa iasa fum din petarda Gregorian Bivolaru, pentru a-l face scapat pe “hotul nostru de partid si de stat”, Gabriel Bivolaru! (Grigore Cartianu, Christian Levant)

Gregorian Bivolaru

data nasterii: 12 martie 1952
locul nasterii: Tartasesti (jud. Dimbovita)
tata: Constantin (decedat)
mama: Floarea (decedata)

Gabriel Bivolaru

data nasterii: 8 octombrie 1967
locul nasterii: Bucuresti
tata: Constantin (decedat)
mama: Simioana (traieste)

O informatie senzationala, provenita dintr-o sursa de mare incredere, dadea ca sigura o legatura de rudenie intre cei doi Bivolaru. “Verificati si veti vedea ca Gabriel si Gregorian au acelasi tata”, sustinea sursa, la adapostul confidentialitatii.

Cele cinci coincidente

Si au inceput verificarile. Cite informatii, atitea piste. Primul pas, prima coincidenta: conform datelor personale ale celor doi Bivolaru, tatal amindurora se numeste Constantin.
La Tartasesti, matusa lui Gregorian Bivolaru ne furnizeaza unele indicii despre tatal lui “guru”: “sa tot fi avut vreo 25 de ani cind a venit pe lume Grigorita”, deci era nascut in jurul anului 1927; a fost ofiter de aviatie; “venise din Moldova, de pe la Roman”; “a murit in urma cu vreo 10-12 ani”.
In Bucuresti, strada Popa Tatu, nr. 22, mama lui Gabriel Bivolaru scapa citeva detalii despre fostul sau sot: nascut in 1927 (deci se potriveste); a fost ofiter de aviatie; era de loc din Roman; a murit in 1992 (deci, iar se potriveste: “de vreo 10-12 ani”).
Stop: inca patru coincidente teribile! Iar cu cea a numelui comun al tatilor, s-au facut cinci. Prea multe pentru a nu a da credit informatiei ca ambii copii au de fapt acelasi tata: Constantin Bivolaru, ofiter de aviatie, venit de la Roman, in prezent decedat. Altfel spus, “hotul de la BRD” si “nebunul de la MISA” sint frati vitregi.

Interviu cu mama lui Gabriel Bivolaru

Mama ex-deputatului PSD Gabriel Bivolaru nu a acceptat o intilnire cu reporterii de la “Evenimentul zilei”. A fost de acord insa cu o discutie telefonica, duminica dupa-amiaza. Redam partea cea mai importanta a acesteia.
Buna ziua, doamna Simioana Bivolaru! Dvs. sinteti mama lui Gabriel Bivolaru?
Da, sint mama, da.
Mai aveti un alt copil?
Da, o fiica.
Sotul dvs. este acasa?
Nu, e mort din 1992.
Cum il chema pe sotul dvs.?
Constantin Bivolaru.
Ce profesie avea?
A fost ofiter. Ofiter de aviatie.
De unde era dinsul de loc?
Din Moldova. Din Roman.
Ce virsta aveti?
Sint batrina, am 69 de ani.
Iar sotul dvs. ce virsta ar fi avut, daca traia?
Era mai mare cu opt ani decit mine. V-am spus ca a murit in '92. Cu vreo doi ani inainte sa moara a iesit la pensie.
Cum v-ati cunoscut sotul?
Era un om bun, ca si fiul nostru.
Semanau la figura?
Nu. Baiatul seamana cu mine.
Dvs. sinteti din Bucuresti?
Nu. Sint tot din Moldova. Dar ne-am cunoscut in Bucuresti
Sotul dvs. a mai fost casatorit?
Nu.
L-ati vazut la televizor pe Gregorian Bivolaru?
N-are nimic in comun cu baiatul meu!
Noi avem o fotografie cu un ofiter de aviatie, cam de aceeasi virsta cu sotul dvs. si nascut tot la Roman, care se numeste tot Constantin Bivolaru. V-am putea arata aceasta fotografie pentru a o recunoaste?
Sa nu vina nimeni la mine pentru ca nu deschid.
Bine, dar in acea fotografie ar putea fi chiar sotul dumneavoastra!?
Nu mai are nici o importanta!

Neamul Tartasestilor

In comuna dimboviteana se aduna firele care-i leaga pe Adrian Nastase, Toma Zaharia, Marian Bucur si Gregorian Bivolaru
Pe drumul Bucuresti-Tirgoviste, la 20 de kilometri dupa ce treci de blocurile cenusii din Chitila, se intinde, de-a stinga si de-a dreapta soselei, comuna Tartasesti, dominata de satul cu acelasi nume. Administrativ tine de judetul Dimbovita, dar cele mai multe legaturi le are cu Capitala. Aici am descoperit “Neamul Tartasestilor” - un ecou tirziu si caricatural al unui titlu celebru marca Sadoveanu: “Neamul Soimarestilor”. (Grigore Cartianu, Ionel Stoica)

De-a lungul timpului, numerosi sateni din Tartasesti au luat drumul Capitalei. Cei mai multi dintre ei au ramas anonimi, citiva insa s-au imbogatit ori au devenit persoane publice. Trei dintre ei tin deseori prima pagina a ziarelor: Adrian Nastase (primul-ministru al Romaniei), generalul - devenit chestor - Toma Zaharia (numarul 2 in Ministerul Administratiei si Internelor) si Gregorian Bivolaru (liderul controversatei Miscari de Integrare Spirituala in Absolut - MISA). Lor li se adauga Marian Bucur, personaj mai putin cunoscut, dar activ in planul afacerilor, dovada statutul sau de patron al restaurantului Casa Capsa, din centrul Bucurestiului.
O incursiune in Tartasesti scoate la lumina multe dintre firele nevazute care-i leaga pe unii dintre “greii” scenei politico-financiare din Romania. Generalul Zaharia s-a nascut si a copilarit in Tartasesti. La fel si Gregorian Bivolaru. La fel si Marian Bucur. Ei au fost colegi de scoala, au pascut vitele impreuna, au facut trasnai impreuna.
Adrian Nastase s-a nascut in Capitala, insa vacantele si le-a petrecut in Tartasesti. Acolo isi avea bunicii, unchii, matusile, verisorii, acolo il tragea ata si pe tatal sau, Marin, spre casa parinteasca.
Cu ceva vreme in urma, se zvonea prin Bucuresti ca restaurantul Capsa - celebru in perioada interbelica, apoi nationalizat de comunisti - a trecut in proprie-tatea lui Adrian Nastase. “Nu l-a luat pe numele lui, ci printr-un intermediar”, s-a spus atunci. La Capsa se filma si emisiunea lui Horia Alexandrescu, “Cafeneaua politica” - evident, o oda continua adusa PSD si marelui cirmaci Adrian Nastase.
Actele aratau insa ca noul proprietar al restaurantului se numeste Marian Bucur, iar intre Bucur si Nastase parea sa nu existe vreo legatura. Acum venim cu dovada: Bucur si Nastase nu sint doar cunoscuti, ci chiar consateni, prieteni din copilarie! Ba, mai mult, intre ei exista si o anumita relatie de rudenie, prin alianta.
O relatie similara il leaga pe Nastase si de protejatul sau din Ministerul de Interne, chestorul Toma Zaharia. Exista in Tartasesti o familie inrudita si cu Nastase, si cu Bucur, si cu Zaharia.
Se numeste Marin, locuieste la numarul 283 si are legaturi de singe cu “ai lu’ Nastasescu” (printre care si Marin Nastase, tatal lui Adrian Nastase), cu “neamul lu’ Lutas“ (din care se trage Marian Bucur) si, prin alianta, cu “Lie a lu’ Toma” (tatal lui Toma Zaharia).
Asadar, biografiile celor trei “oameni mari de la Bucuresti” se string ca intr-un ghem, dovedind o rudenie de netagaduit.

Ce facea Adrian Nastase in anii '60

• Fura fructe impreuna cu Toma Zaharia, actualul adjunct al ministrului de interne.
• Se hirjonea cu Gregorian Bivolaru, “yoghinul sexual” ce avea sa fie arestat de mai multe ori si inchis la nebuni.
• Era vecin, gard in gard, cu fratele devalizatorului BRD, Gabriel Bivolaru. (Peste ani, Nastase i-a devenit si sef de partid, si sef de parlament, si scut in fata procurorilor care-l anchetau pentru jaful de la BRD. Si tot peste ani, deputatul-hot i-a facut cadou lui Nastase, la un pret de nimic, un teren in “zona zero”, aproape de Televiziune.)

“Adi a lu’ Nastasescu” a incercat sa mulga boul

Un batrin, sprijinit in toiag pe marginea drumului, cauta neastimparat printre amintiri: “Care Nastase? Adi a lu’ Nastasescu? Cum sa nu-l cunosc, taica, venea des pe aici. A, se hirjonea si cu fi-miu, si cu ala, si cu ala... Da, si cu asta de l-au dat la televizor, baiatu’ lu’ biata Florica... Sareau gardu’ la mine-n spate - aveam un par mare, facea niste pere moi - si luau si ei cit apucau, ca daca-i prindeam... Fugeau de mincau pamintu’ cind ma vedeau! Asta a lu’ Nastasescu era mai durduliu, da’ fugea de-i sfiriiau calciiele!”. Inainte de a continua povestile, batrinul are o rugaminte: “Taica, sa nu ma filmati, ca cine stie... imi iau astia pamintu’, ca primaru-i comunist, ori il dau pe fi-miu afara din servici...” O data asigurat ca nu-i vom face necazuri, da drumul la sacul cu amintiri. “Adi a lu’ Nastasescu mai mergea si cu vacile la cimp ca sa se joace cu ceilalti copii. Astia de pe-aici erau obisnuiti cu munca, el... baiat de la oras. Copiii de virsta lui stiau sa mulga vacile, el ii ruga sa-i dea si lui lapte. O data nu i-au dat si s-a suparat. Ca sa le faca in ciuda, s-a dus chitit sa mulga si el o vaca. Da’ vita - sa-l ia in coarne si alta nu! Ailalti mai tare rideau de el. Atunci s-a lasat pagubas si a plecat acasa: vaca pe care voia s-o mulga era bou!”.

Asezarea caselor “greilor” din Tartasesti

Cum intri in Tartasesti, venind dinspre Bucuresti, pe dreapta (la numarul 14) se afla magaoaia de vila a lui Toma Zaharia. Zona se numeste Hanul de Pamint, dar lumea ii zice Bulevardul Primaverii pentru ca acolo isi ridica palate multi dintre “greii” judetului. Apoi, tot pe dreapta, se afla casa lui Constantin Grigore (tatal a doi copii: Valentin si Mariana), unul dintre unchii lui Adrian Nastase. Citeva sute de metri mai incolo, alti doi unchi ai lui Nastase: pe dreapta, Marcel Nastasescu, iar vizavi, Nicolae Grigore (a murit, dar i-au ramas cei doi copii, Sorin si Viorel). Gard in gard cu gospodaria lui Nicolae Grigore se afla casa parinteasca a lui Gregorian Bivolaru, in care locuieste matusa acestuia, Maria Hanumol.
Cind era copil, Adrian Nastase (nascut in 1950) venea des pe la unchii sai, prilej de hirjoana si cu “Grig” (nascut in 1952, deci cu doi ani mai mic; intre ei, ca virsta, se plasa Toma Zaharia, nascut in 1951). Urmind soseaua spre Tirgoviste, mai intilnim casele parintesti ale lui Toma Zaharia si lui Marian Bucur - ultima, chiar la capul satului, acolo unde incepe Bildana.

Paranoia: Napoleon din Tartasesti

Pe televizorul din “odaia de la drum”, poza lui Gregorian Bivolaru sta alaturi de afisul cu Iliescu si de tabloul fostului imparat al Frantei
Aproape de centrul satului Tartasesti, la numarul 686, se afla o gospodarie modesta, tinuta de o batrina aproape doborita de greutati. Maria Hanumol, careia satenii ii zic Rica, are 77 de ani si o memorie suficient de buna incit sa-si aminteasca in detaliu copilaria nepotului sau devenit celebru la Bucuresti: Gregorian Bivolaru. (Grigore Cartianu, Ionel Stoica)
“Ehei, maica, au fost vremuri grele... Grigorita s-a nascut pe 12 martie 1952, pe o vreme uritaaaaa... mama-mama. Florica, mama-sa, care era sora mea, nu prea avea timp de el, ca era bibliotecara la Bucuresti. Mai mult l-am crescut eu si biata mama - Dumnezeu s-o aiba in paza, ca s-a prapadit”.
Batrina isi sterge o lacrima cu palma muncita, noduroasa, se uita spre tavan parca pentru a vedea pe cineva - pe mama pierduta sau pe insusi Dumnezeu -, apoi isi continua povestea.
“Grigorita a invatat aici, in sat, pina in clasa a opta. Era mereu premiant. Mama-sa l-a facut cu unu’ Constantin, un moldovean de prin Roman. Biata Ricuta - ca asa ii spuneam, o chema Florica - se ducea la liceul militar, acolo, la Bucuresti, sa-l vada pe fratele nostru, Mihai, care era elev, voia sa se faca ofiter. Asta se intimpla prin anii '40... Acolo l-a cunoscut Ricuta pe Constantin. L-a luat de barbat, desi umbla dupa ea un scriitor, baiat bun... In '52 l-a facut pe Grigorita. Ce-a mai chinuit-o Constantin asta!... Un derbedeu. Cind ea mergea la biblioteca, el venea acasa cu alta... Da’ Grigorita n-a suferit, ca pe el il cresteam noi, aici, la Tartasesti. Aveam porc, pasari, vaca cu lapte... nu i-a lipsit nimic. Nu voia sa manince carne, da-l mai obligam. Era o frumusete de baiat... asa, cu parul lung, cum il are si acum”.

“Nu-i mai citi, ca se strica la cap”

Micutul Bivolaru nu mergea la fotbal, ca baietii de virsta lui, “ca era firav si nu-i placea mingea”. “El era cu cartile. Nu citea mult, da’ prindea repede. Hai sa va spui una. I-am citit o carte de trei ori si apoi el a spus toata povestea fara greseala. A spus-o din capul lui. O vecina si-a facut cruce si mi-a spus: “Fa, Rico, nu-i mai citi, ca se strica la cap!”. Da’ eu tot i-am citit, ca noua de carte nu ne era frica”. Satenii isi amintesc cum ii spunea Gregorian bunicii sale - “grand maman”. “Ii placea sa se frantuzeasca”, puncteaza un vecin.

Cosul cu catei

Amintirile despre copilaria lui “Grigorita” dau navala in mintea batrinei. “Aveam o catea care fatase niste catei. Erau frumosi, dar ce sa facem cu ei? Si ta-su mare - tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte - i-a bagat intr-o traista si i-a dus pe cimp, sa scape de ei. Grigorita s-a luat dupa el, pe ascuns, tragind un cos mare de nuiele. Cind ta-su mare a plecat, Grigorita i-a cautat prin trifoi, i-a pus in cos sI i-a adus acasa. I-am crescut, ca erau cateii lui...”.

“A plins o saptamina”

Matusa lui “guru” Bivolaru rememoreaza si momentul plecarii acestuia din Tartasesti. “Cind a terminat clasa a opta, mama-sa a venit sa-l ia la Bucuresti, sa-l dea la liceu. Liceul “Petru Groza”, parca asa ii spunea. Da’ Grigorita, “nu ma duc la Bucuresti, stau s-o ajut pe Ricuta, ca are mina rupta”. S-a tavalit pe jos, a plins o saptamina. Pina la urma a plecat, ca n-a avut incotro. Acolo, la liceu, numai copii de stabi. Dupa un an l-a mutat, ca alora le era ciuda - ia uite, ma, vine unu’ de la tara sa ia note mai mari ca noi!”

Iliescu-Napoleon-Bivolaru

Maria Hanumol tine ca la ochii din cap la albumul plin cu fotografii ale nepotului ei. L-a pus la pastrare, in “odaia de la drum”, acolo unde se afla si singurul televizor din casa. “M-as mai uita si eu asa, seara, cind intru in casa, dar e stricat. Si costa mult, maica, sa-l repari. Am auzit ca l-a dat si pe Grigorita, si a vorbit frumos...”
Pe televizor se afla trei portrete. In mijloc, tabloul lui Napoleon Bonaparte, imparatul Frantei din urma cu doua secole. In lateral, un afis electoral al lui Ion Iliescu si o fotografie marita a lui “Grigorita”. Un imparat, un presedinte de tara si el, “geniul din Tartasesti”.

Crescut de trei femei

Dupa ce se asigura ca nu-i aude nici un consatean, oamenii din Tartasesti spun, pe soptite, ca trei persoane din satul lor s-au ajuns in Capitala. Adrian Nastase, “care acum nu ne mai baga in seama... da’ macar bine ca ne-a asfaltat soseaua”.
Generalul Toma Zaharia, “ala cu conacu’ din capu’ satului”. Si Gregorian Bivolaru, pletosul sfrijit care a fost crescut de trei femei - mama, bunica si matusa -, dar de nici un barbat.

Mama si bunica au murit in acelasi an

In 1984, Gregorian Bivolaru a suferit citeva socuri care l-au zdruncinat.
In martie a murit bunica sa, careia ii zicea “grand maman”; in august i s-a prapadit si mama din cauza unei apendicite netratate la timp, care a dat in peritonita.
In acelasi an, viitorul “guru” a fost arestat pentru a doua oara.

Legenda fantomelor din porumbi

Strinsi ciorchine pe la cele citeva circiumi din sat, localnicii discuta aprins despre Bivolaru. Unii deapana o poveste care s-ar fi intimplat in urma cu sase-sapte ani. “A venit cu mai multe fete si s-au dus in spatele casei, in porumbi, sa nu-i vada lumea. Si-au dat hainele jos, doar chilotii ii mai aveau pe ei. Au facut un fel de sedinta, in care el vorbea si ei ascultau. Un vecin, nea Titel, i-a vazut, dar i s-a facut frica si a luat-o la fuga. El ne-a povestit”. Alti sateni spun ca astea-s bazaconii. Iar nea Titel nu mai traieste ca sa poata sa desparta adevarul de legenda.

“Imi mai trimite cite-un pachetel”

Desi nevoiasa, matusa lui “guru” Bivolaru nu se plinge: “Aveam pensie mica, maica, 220 de lei. Da’ acum e mai bine, ca mi-au facut-o 460 de lei”. Femeia taie trei zerouri unor bani cu care si-asa nu poate face mare lucru. Ii ajung pentru piine, ulei, zahar... si cam atit. “Nu ma pling, maicuta, ca avem si noi pamint, vreo patru pogoane. Mai un trifoias, mai un porumbas... n-am murit de foame pina acum, n-o sa murim nici de-acum incolo”. Maria Hanumol ii este recunoscatoare nepotului ei, desi acesta n-a mai trecut pe la ea “de vreo sase-sapte ani”. “Inainte mai venea, si mereu imi aducea cite ceva. Acum imi mai trimite cite-un pachetel prin baietii din sat care fac naveta la oras“.

Client vechi al Militiei

Gregorian Bivolaru a avut probleme cu organele de ordine inca de pe vremea lui Ceausescu.

1976: condamnat un an. In 1976, cind avea 24 de ani, Bivolaru a intrat in atentia Militiei. In urma unei descinderi la domiciliul acestuia, anchetatorii au descoperit un catalog cu 44 de fotografii porno, pe care le-au confiscat. Ei au demonstrat ca Bivolaru facea schimb de materiale pornografice, prin corespondenta, cu diverse persoane din tara si din strainatate. Suspectul a fost condamnat la un an de inchisoare.
1984: condamnat doi ani. La 32 de ani, Bivolaru a fost condamnat a doua oara, sub aceeasi acuzatie: raspindire de materiale obscene. A evadat din arestul Securitatii, dar a fost prins din nou si condamnat la doi ani de puscarie.
Exista banuieli ca in perioada suspectei evadari a devenit colaborator apropiat al Securitatii.
1989: trimis la nebuni. Cu patru luni inainte de Revolutie, procuratura a cerut ca Gregorian Bivolaru sa fie internat intr-un spital de psihiatrie pe motiv ca “prezinta pericol pentru societate”.Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dat curs acestei cereri, hotarind internarea lui Bivolaru in Spitalul de Neuropsihiatrie din comuna Poiana Mare, judetul Dolj. Instanta s-a bazat pe expertiza medico-legala in care i se atribuiau lui Bivolaru “proliferarea unor practici aberante cu caracter sexual”, “discernamint pierdut” si “dezvoltare paranoica a personalitatii”.

In legatura cu aceste probleme ale nepotului sau, Maria Hanumol spune: “Maiculita, mama, ce l-au mai chinuit comunistii!... Asa am auzit, ca noua n-a vrut sa ne spuna nimic. A zis atit: “Lasa, Ricuto, ce-a fost a trecut””.