PDA

View Full Version : 11.01.2004 - EvZ - Traducator pe banda rulanta


djlyon
01-10-2006, 10:17
Irina-Margareta Nistor, vocea prezenta pe toate videocasetele in anii comunismului, a dublat peste 5.000 de filme
Irina-Margareta Nistor a fost facuta celebra de vocea sa deosebita, cunoscuta de toti cei care au avut posibilitatea sa vizioneze videocasete inainte de 1989. Glasul sau, cumva ragusit, cumva cristalin, a devenit simbolul epocii evadarilor din cenusiu prin intermediul micului ecran intr-o perioada cind singurul contact al romanilor cu lumea exterioara il reprezentau filmele urmarite in clandestinitate. Povestea celei care ne-a adus prin intermediul filmului mai aproape de lumea libera este cel putin la fel de spectaculoasa. Irina-Margareta Nistor se dovedeste o femeie dominata de dragostea pentru film, pentru cinematograf in mod special, o femeie care a devenit pentru aproape sapte ani prizoniera a propriei pasiuni si a unei afaceri ingaduite in mod explicabil de cenzura comunista.

Am gasit-o pe cea a carei voce a devenit un adevarat simbol in Romania intr-o casa din vecinatatea fostului cinematograf Vergului, care mai pastreaza inca urme ale semetiei de odinioara. “A ridicat-o bunicul meu in '39, anul in care a aparut “Pe aripile vintului””, explica, cu vocea sa unica, izbitor de familiara dupa atitia ani, Irina-Margareta Nistor. Interiorul locuintei pastreaza ceva din farmecul anilor interbelici, dar exista un lucru omniprezent: filmul. Peste tot se zaresc detalii ale pasiunii-profesie care a facut din numele Irinei-Margareta Nistor o adevarata marca. Casete beta, postere, afise, fotografii, un scaun de regizor si alte mici amintiri, toate formind universul acestei femei pentru care planeta de celuloid este o realitate cotidiana.

Profesie la prima vedere

Criticul de film Irina-Margareta Nistor are o cariera care a inceput intr-un mod surprinzator. O intilnire fericita cu maestrul I. D. Suchianu pe litoral a facut ca fascinatia proaspetei studente sa explodeze intr-o pasiune ravasitoare care ii va ghida instinctiv destinul spre o profesie strins legata de lumea filmului.
A inceput prin a face traduceri la Cinemateca din Bucuresti. Traduceri simultane, realizate aproape fara nici o pregatire prealabila. Ulterior a fost solicitata sa faca traduceri pentru cei din Televiziune care stabileau ce filme pot fi sau nu vazute de romani. Cenzura era foarte stricta, pentru ca nu trebuia sa scape nici un detaliu care nu era in acord cu politica partidului: “Craciun nu exista, sau scene in biserici sau manastiri. Nu trebuia sa se scape nimic ce ar fi putut fi considerat o aluzie la adresa comunismului. La “Dallas” au disparut piscinele, iar in “Tom si Jerry” trebuia sa fim atenti sa nu apara prea multa mincare”.

Omul-video

In noiembrie 1985, Irina-Margareta Nistor a fost abordata de seful pompierilor din Televiziune, Stere, care a rugat-o sa-l insoteasca intr-o vizita. Asa l-a cunoscut pe ing. Toader Zamfir. “Locuia intr-o casa chiar vizavi de Televiziune. El facea rost de casete, iar eu le traduceam. La prima vedere. El le copia si le distribuia”. De fapt, Zamfir, intreprinzatorul care profita de nevoia de filme de orice gen a romanilor, avea pus la punct un sistem bine organizat, care functiona ireprosabil: casetele cu filme le cumpara din strainatate prin intermediul pilotilor de avioane, aparatura o putea justifica prin faptul ca avea o sora emigranta in SUA, iar copiile traduse le vindea printr-o retea care cuprindea soferi de TIR sau autobuz, care aveau la rindul lor clienti care preluau marfa si o distribuiau clientilor.
In acest sistem, Irina-Margareta Nistor a tradus, din '85 si pina in '92, mai mult de 5.000 de filme. De orice factura, mai putin filme sexy si porno. “Zamfir facea o asa-zisa triere, dar nu avea decit doua importante criterii pe care le folosea: filme care spunea el ca nu i-ar interesa pe romani erau cele cu homosexuali si cele cu Woody Allen”, isi aminteste cea care a stabilit probabil un adevarat record mondial in materie de traduceri simultane.
Dupa ce isi termina programul de la Televiziune, Nistor traversa la Zamfir in casa si traducea marfa proaspata. “Am vazut atunci ce inseamna sa muncesti la patron, pentru ca asta era Zamfir”. Primea 200 de lei pentru fiecare film tradus, iar singura concesie pe care i-o facea “patronul” era ca ii platea si filmele pe care renunta sa le mai distribuie.

Traduceri pina in ziua nuntii

Intreg sistemul a functionat fara nici o poticneala. Singura explicatie pe care o poate da astazi criticul cu privire la mersul nestingherit al afacerii care sfida vigilenta sistemului comunist este ca Zamfir avea relatii strinse cu sefii Securitatii, carora le oferea filme. In cladirea Televiziunii, chiar la etajul al noualea unde isi avea biroul Irina-Margareta Nistor, erau gazduiti si “baietii cu ochi albastri” care supravegheau activitatea din interiorul institutiei. “Erau maestri ai terorii. Ma intilneam in lift cu cite unul si numai ce imi spunea: “V-am auzit aseara!”. Atit, nimic mai mult. Si eu stateam cite o zi si ma gindeam: “De data asta nu ma mai lasa in pace””. Cele mai mari probleme le-a avut insa traducatoarea a doua zi dupa ce a tradus “Iisus din Nazaret”. “M-au chemat la ei in birou si m-au luat la intrebari. Le-am raspuns ca, din cite stiu, libertatea religioasa este respectata in Romania. Mi-au dat drumul si de atunci nu am mai avut nici un alt contact cu ei”.
“Lumea isi imagineaza ca am facut avere in acea perioada. Departe de adevar. Nici macar nu era afacerea mea asa cum s-a crezut mult timp. Am trait bine, e adevarat, dar nu mai mult de atit. Primul video mi l-am luat in '91. Pina atunci, mama m-a auzit pe caseta o singura data. In '87, cind m-am casatorit, Zamfir a plecat intr-un concediu, dar pentru a nu scadea ritmul afacerii mi-a adus acasa recorderul si aparatura de inregistrare. Am tradus pina in ziua nuntii”, marturiseste Irina-Margareta Nistor.

Rechemata la Televiziune

Imediat dupa Revolutie, in zilele de Craciun, sefii proaspat eliberatei televiziuni au chemat-o pe Irina-Margareta Nistor sa traduca copiilor desenele animate. Tot ea a tradus in primele zile ale lui '90 pentru televiziune celebrul film de animatie “Ferma animalelor”. A fost insa si momentul care pentru ea a reprezentat o revenire cu picioarele pe pamint: “Mos Tache, cum ii spuneam noi lui Silviu Brucan, nu a fost prea incintat de acest film. Tot el incepuse sa comenteze ca prea se dau multe colinde. Sa nu exageram. Am realizat atunci, ca in ciuda aparentelor, nu ne indepartasem foarte mult de ceea ce fusese pina cu citeva zile inainte”.
Irina-Margareta Nistor, vocea serilor romanesti de video, a capatat in acea perioada un chip. A aparut “pe sticla” ca realizator de emisiuni de gen si apoi in calitatea de cronicar si critic de film. Dupa ce in '99 a fost data afara din TVR a trebuit sa se descurce din traduceri de carti sau de piese de teatru.
Irina-Margareta Nistor s-a intors in aceasta toamna la institutia care a consacrat-o, realizind emisiunea “Film Puzzle” pe TVR 2. I-a fost dat insa ca, pentru patru ani, sa traiasca drama de a privi de linga scena lumea filmului si sa experimenteze chinurile omului a carui pasiune nu provoaca interesul nimanui.
In vila florentina pastrata din familie, Irina-Margareta Nistor se misca cu eleganta unei baronese proaspat innobilate. Isi traieste, din nou, visul de a fi aproape de tot ce poate inseamna cinematografie pe malurile Dimbovitei. Timbrul sau vocal a acumulat intre timp maturitatea experientei, raminind la fel de inconfundabil.